A fost o daca ca nicioata....asa incepe orice poveste cu final fericit sau mai putin fericit.Orice om are un vis,cand esti visul este destul de inocent destul de realizabil,insa cand cresti si visul creste si posibilatiile pentru a fii relizabil sunt destul de greu de atins.
Multi renunta la visul lor sau mai bine zis se lasa balta nu se lasa balta pe ei isi lasa visul balta.De ce nu pot lupta?De ce nu incearca sa isi duca visul la capat?De ce nu sutn mandrii de ceea ce au realizat pana acum?
Chiar atat de greu este sa dai importanta unui vis?Unui vis care sa il duci la bun sfasit si cand imbatranesti sa fii mandru,mandru pentru tot ce ai facut in tinerete?
Eu am un vis,si nu numai unul,ma zbat pentru fiecare vis in parte,il le abandonez sunt mandra de mine sunt mandra pentru tot ceea ce am facut,pentru felul meu de afii sau pot sa zic ca sunt mandra pentru cine sunt acum.Cine am fost odata? Am fost un copil un copil ce visa la fericire un copil care visa la o lume perfecta.
Insa lumea asta perfecta o pot crea la mine in minte unde totul e perfect fara defectiuni,insa realitatea nu poate spune acelasi lucru nu poate sa judece,vremea vine fara sa tina cont de sentimente,tristete,fericire.Fericirea la care visam cand eram mica acum am realizat ca fericirea ti'o faci singur,eu imi manevrez viata dupa cum vreau,dar fac in asa fel sa o fac cat mai buna si pot sa zic cat mai fericita.
Nu am sa las balta niciun vis,am sa lupt pentru ele,chiar daca o data de doua ori voi pica ma ridic si merg mai departe insa merg mai departe cu aceleasi vise.:)
