Pana cand am cunoscut-o pe ea.
Nu credeam ca vreodata vom ajunge asa apropiate avand in vedere ca totul a inceput de la o cearta,ironie si sarcasm. Pe parcurs ne-am apropiat si practic am crescut impreuna. Ne aveam una pe cealalta in cele mai grele momente si am fost acolo ca sa ne sprijinim sau macar sa incercam.
Pana si in clasa a 8-a ne-am pregatit amandoua pentru banchet mai ales ca am fost in acelasi liceu.
Am intrat si in liceu propriu-zis am cunoscut persoane noi dar nimeni nu s-a apropiat asa cum suntem noi. Am avut si unele discutii "copilaresti" dar am trecut peste si tot unite suntem.
Am uitat sa precizez faptul ca in gimnaziu eram aproape 24 de ore una langa alta. Am ajuns sa stim ceea ce gandeste una dintre noi fara sa spunem,am trecut de bariera timiditatii si a disparu "te rog sa numai spui la nimeni. "In momentul de fata pot sa zic ca suntem la fel de unite ca inainte,vorbim la fel de mult.
Amintirile intre noi doua s-au strans si nimeni nu ni le poate lua. Pot zice cu zambetu pe buze ca am o prietena ca ea,ma mandresc cu tot ceea ce face sau zice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu